Unul dintre termenele
cele mai folosite atunci când este vorba de o reţea de calculatoare sau de
Internet este termenul de „protocol”. Vom prezenta în continuare o definiţie şi
câteva exemple pentru a putea identifica un protocol. Probabil că cea mai bună
modalitate de a înţelege noţiunea de protocol este aceea de a considera pentru
început o serie de analogii cu intercomunicarea din lumea umană. Să considerăm
exemplul în care întrebăm pe cineva unde se află o anume stradă (Figura 1). Bunele
maniere (protocolul uman) ne fac să spunem întâi „Bună ziua!” pentru a începe
comunicarea cu o altă persoană. Răspunsul ar trebui să fie, desigur, tot „Bună
ziua!”, ca o confirmare a faptului că este acceptată comunicarea. Interpretarea
răspunsului ca un accept al comunicării ne permite acum să formulăm întrebarea
care ne interesează. Dacă răspunsul iniţial al persoanei căreia îi adresăm „Bună
ziua!” ar fi fost „Lasă-mă în pace, sunt ocupat!” sau ceva asemănător, atunci
ar fi însemnat că nu există posibilitatea comunicării. În acest caz, nu mai are
rost să formulăm întrebarea al cărei răspuns dorim să-l aflăm. Uneori este
posibil să nu primim nici un răspuns la o întrebare, caz în care de regulă
renunţăm a mai repeta întrebarea. Regulile intercomunicării umane (protocolul
uman) sunt astfel reprezentate de mesajele pe care le trimitem şi de acţiunile
specifice pe care le întreprindem corespunzătoare răspunsului primit de la
interlocutor sau producerii altor evenimente. Mesajele transmise şi cele recepţionate
joacă un rol fundamental în cazul protocoalelor umane; dacă o persoană are obiceiuri
diferite sau foloseşte un limbaj străin altei persoane, atunci protocoalele
diferite nu vor permite intercomunicarea între respectivele persoane. Acelaşi
lucru este valabil şi în cazul comunicării între entităţile dintr-o reţea de
calculatoare. Pentru a putea comunica, respectivele entităţi trebuie să
folosească (să ruleze) acelaşi protocol de reţea.
Figura
1. Analogie între un protocol uman şi un protocol de reţea
Un protocol de reţea
este asemănător unui protocol uman, excepţie făcând obiectele comunicării: în
loc să avem de-a face cu oameni, avem de-a face cu componente hardware sau
software ale reţelei. Toate activităţile dintr-o reţea de calculatoare (deci şi
din Internet) sunt bazate pe funcţionarea unui anumit set de protocoale. De
exemplu, comunicarea dintre două calculatoare în reţea se face prin protocoale
implementate în hardware la nivelul plăcii de reţea pentru controlul fluxurilor
de biţi transmişi prin intermediul suportului fizic; protocoalele de control al
congestiilor au grijă să controleze viteza de transmitere a datelor între un
transmiţător şi un receptor iar protocoalele de poştă electronică guvernează
modalitatea de transmitere şi de recepţie a mesajelor de tip e-mail.
În Figura 1 este
prezentat cazul în care un calculator face o cerere unui server Web (asta se
întâmplă în momentul în care scriem adresa web în fereastra browserului), se
primeşte un răspuns afirmativ de conexiune din partea serverului şi apoi
calculatorul foloseşte un mesaj de tip „GET” pentru a recepţiona pagina
respectivă. În cele din urmă, serverul returnează conţinutul fişierului
calculatorului care a făcut cererea. Ca urmare a analogiei cu comportamentul
uman, putem da următoarea definiţie a protocolului: un protocol defineşte formatul şi ordinea mesajelor schimbate între
două sau mai multe entităţi ce comunică între ele, precum şi acţiunile ce sunt întreprinse
odată cu transmiterea sau recepţia unui mesaj sau a unui alt eveniment.
Pentru mai multe detalii accesați: Protocol
Sursă: Sisteme de calcul și operare
No comments:
Post a Comment