Sistemele de calcul existente cunosc
un mare număr de variante arhitecturale. Principiul de bază al proiectării
calculatoarelor clasice a fost ordonarea secvenţială a operaţiilor elementare.
Acesta se rezumă prin două aspecte majore: execuţia unui ansamblu de funcţii de
către un procesor unic şi descrierea prelucrărilor în conformitate cu
algoritmii secvenţiali (modelul lui Von Neumann). Modelul topologic de bază scoate în
evidenţă elementele structurale fundamentale, atât cele fizice: resurse de calcul (C),
resurse de memorare (M), ansamblul echipamentelor de
intrare/ieşire (I/E), circuitele ce asigură transmisia informaţiei
între componentele precedente (T) cât şi cele
logice: sistem de operare, programe utilitare.
Pe baza disponibilităţilor structurale
ale elementelor enumerate şi a combinaţiilor arhitecturale dintre ele se obţine
mulţimea tuturor modelelor de sisteme de calcul. Putem afirma că, un sistem de calcul reprezintă
o colecţie de resurse hardware (unitatea centrală de prelucrare - UCP, memoria, dispozitivele periferice
de intrare/ieşire) şi software (sistem de operare, programe utilitare)
care interacţionează între ele în vederea satisfacerii cerinţelor utilizatorilor.
Ţinând cont de acest model, componenta hardware a unui PC va arăta ca în figura
de mai jos:
Componentele
hardware ale unui PC
Calculatoarele personale moderne îşi au rădăcinile
în SUA începând cu anul 1940, deşi pe piaţă au apărut în 1981. Dintre oamenii
de ştiinţă ce şi-au adus contribuţia în acest domeniu, trebuie amintit John von
Neumann (1903-1957), matematician născut în Ungaria. El a fost primul care a proiectat
un calculator cu memorie de lucru (memoria RAM de astăzi). Modelul unui
calculator personal al lui Von Neumann include: UCP, intrarea, ieşirea, memoria
de lucru şi memoria permanentă.
Dintre elementele care au determinat ca
PC-urile să se impună pe piaţa sistemelor de calcul enumerăm:
- au reprezentat un început pentru
standardizare, având o arhitectură
deschisă;
- fiind bine documentate au oferit posibilităţi de extindere;
- au fost
ieftine, simple şi robuste.
Primele calculatoare personale,
realizate de către firma IBM, aveau la bază microprocesorul Intel 8088 iar ca
sistem de operare MS-DOS de la Microsoft. Numele original de calculator personal sau
PC (Personal Computer) provine deci de la IBM iar toate calculatoarele construite după aceea,
având aceeaşi arhitectură de bază, poartă denumirea de calculator compatibil IBM-PC,
tocmai datorită faptului că păstrează arhitectura funcţională de bază a
primului calculator personal scos pe piaţă de către firma IBM. PC-urile
existente astăzi sunt la fel de puternice ca minicalculatoarele şi calculatoarele
mainframe de acum câţiva ani.
No comments:
Post a Comment